Cea mai grea lupta, cel mai greu obstacol este lupta cu tine insuti.

Nu uita sa zambesti fiindca cine nu zambeste nu traieste....

marți, 20 iulie 2010

"Aberări de şoapte"

Mă cufund în cărţi
Trântit între pereţi
Rememorând o "vale"
Singura mea alinare,
O cugetare.

Radiez spre soare,
Visez,
O minunată stare
Cuprind ca-ntr-o visare
O floare.

Uitat în zare
Istovit,
Cu o ultimă suflare
Trăiesc ca o carte,
Închisă;
Mereu cu o privire,
Tristă,
Transfer o iubire
Spre altă floare
Ce nu e decât
O altă pierdută
Suflare.

Renasc,
O nouă mască
La fel de tristă
Cuprinsă
Într-o revistă,
Un univers pavat
Ca un palat,
O schismă.

Un comentariu:

  1. Buna ziua !
    Cu siguranta metafora cartii este de efect dar cu adevarat minunat este acel inefabil marturisit in necuvinte,in tacerea dintre randuri.
    Iti doresc o zi frumoasa

    RăspundețiȘtergere