Mă cufund în cărţi
Trântit între pereţi
Rememorând o "vale"
Singura mea alinare,
O cugetare.
Radiez spre soare,
Visez,
O minunată stare
Cuprind ca-ntr-o visare
O floare.
Uitat în zare
Istovit,
Cu o ultimă suflare
Trăiesc ca o carte,
Închisă;
Mereu cu o privire,
Tristă,
Transfer o iubire
Spre altă floare
Ce nu e decât
O altă pierdută
Suflare.
Renasc,
O nouă mască
La fel de tristă
Cuprinsă
Într-o revistă,
Un univers pavat
Ca un palat,
O schismă.
marți, 20 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Buna ziua !
RăspundețiȘtergereCu siguranta metafora cartii este de efect dar cu adevarat minunat este acel inefabil marturisit in necuvinte,in tacerea dintre randuri.
Iti doresc o zi frumoasa