"Aberări de şoapte"

Mă cufund în cărţi
Trântit între pereţi
Rememorând o "vale"
Singura mea alinare,
O cugetare.

Radiez spre soare,
Visez,
O minunată stare
Cuprind ca-ntr-o visare
O floare.

Uitat în zare
Istovit,
Cu o ultimă suflare
Trăiesc ca o carte,
Închisă;
Mereu cu o privire,
Tristă,
Transfer o iubire
Spre altă floare
Ce nu e decât
O altă pierdută
Suflare.

Renasc,
O nouă mască
La fel de tristă
Cuprinsă
Într-o revistă,
Un univers pavat
Ca un palat,
O schismă.

"De lacrimi"

Iubesc în disperare
Dispus spre alinare
Trântesc în gând
o floare,
Dăruită-n în vânt
agale, o teroare.
Urăsc cu tunete
Trăiesc cu frică
Tânjesc pe-o sticlă
Cuprins în buze
umede
O, tu, prinţesă mică.

"Jocul de-a viaţa"

Şi-au contopit a lor priviri uzate de,
Ploaia nebună a serilor revărsate prin,
Albul negru' al ochiilor lucitori de,
Veşnicul zâmbet împietrit al feţei radiate cu,
Miresme putrede din asfaltul îmbietor al,
Buzelor fripte de poezii cu versuri pline de,
De fire verzi ai năucilor prinţi de catifea ai,
Mirobolantei ţărănime consolată de ea, mereu
Grijulie cu-ai săi supuşi devotaţi şi printr-o
Evlavie prosternare îşi dezgoli întregul gând
Până în adâncul hosului etern, deşi,
Cunoscut drept Hades
Ferecat cu calde lacăte cu zimţi sfioşi şi
Roditori.
În fiecare zi aceeaşi privire năucitoare dar,
Pe măşti obscure ale preamăritei fiinţe mânate de,
Instinctul actului a unicei rascoliri turnată pe,
Valea abruptă şi fără patul său verde cunoscut
Drept un tot al omenirii şi batjocoritor,
O sfântă pramatie de cugetări obscene.

Dans în Doi (timp,natură)

L-am văzut pe strada mea
Cu-al său păr voios vuia,
Vâjâind spre cafenea
Creţ, buimac, uimit, râdea.

El mereu mă astepta
Să luam acea perdea, care
Pân' la ceruri se-nălţa
Şi pe toată lumea, ea
Ani de ani,
Devotată ca o stea,
Tot globul cuprindea, sfioasă,
Şi starea o schimba.

Astăzi ea îşi scutura, veselă, trăia,
Mai frumos şi siropos
Ca o zmeură , inima îi bucura
Gândul verde îi fugea, sunetul o mângâia,
Colţul gurii radia, de privirea lor,
Zâmbea.

Mâine, azi ieri era, şi ea
Cu toate că îmbătrânea, toamna,
Faţa ei întinerea, primăvara,
Ea pe toţi ne iubea sau,
urlând avertiza,
Că de nu o ocroteam
cât clipi ne spulbera
Şi de viaţă ne lăsa.

Matematica vieţii

Închişi într-o ecuaţie a vieţii, plină de necunoscute, zece
Secând triunghiul verde, cel al miresi, feţe,
Roind într-o integrală comună, lăsând năzbâtii ale tinereţii, creţe
Doar prin altarul confesiunii, moment al adevărului, unic al ceţei
Maturizând înspre accept, rolul de stâlp şi-al cuplului,
Al Vieţii.

Eu

Lacrimi de ploaie şi scrisori de dragoste
Amurg vesel şi fulgerat voios
Tristeţe dulce şi suflet pitit în colţul camerei
Telefon nerăbdător şi sms-uri uitate
Drum întors şi speranţă moartă
Un ultim tren şi viaţă trecută
Un pix scriind şi dragoste pierdută
Un radio "urlând" şi gânduri afundate
Lipsă de voie şi plimbări rătăcite
Amintiri rămase şi secunde tăioase
Ochelari pe ochi şi lacrimi brăzdate
Chip visat şi insomnii îndelungate
O inimă rănită şi ochi albaştri
Trup sfâşiat şi oglindă curată
Familie unită şi speranţă-n viitor
Secunde blocante-n muncă şi seri plângacioase
Dimineţi umede şi pat gol
Prieteni veseli şi gânduri negre
O viaţă uitată
Şi imagini blocate.

Trenul singuratic

Şi-a măturat a sa voinţă,
Lăsată pradă oamenilor făr' de ştiinţă
Punând într-o frumoasă oarbă, fragedă lumină
Noua sa mască, lipsită, fină
Iubită doar de-o faţă, singura faţă
Şi aia străină.
Aruncat undeva în nisipul tăcerii, fiinţe
În lipsă acută, a nevoi, a socializării
I se pecetlui de cel iubit cândva,
Un nesătul trădat de-a sa conştiinţă
O veritabilă lampă a vieţii, armonizată-n tendinţe.

Suflet de oglindă

Închis în pivniţa inimii tale
Aştept să-mi stergi ca-ntr-o visare
Lacătul cel port,
Cel al iubirii mele, tale.

Trântind pe duşumeaua rece
Orice speranţă, limitată, trece,
Aştept un semn, milos, făr-acceptare
Ce-mi poate da, o nouă cursă spre visare
Şi-a ta dorinţă
Acceptare

Conturul vieţii

Grăbit de-al pasului meu dor
Ajung acasă-n zori, plin de-un zâmbet, de-un fior
Ştiind că mă aşteaptă, mereu, uituc şi sfidător
Un adevăr găsit, în patul meu, creion cotropitor,
Creând într-o clipită, văzduh umil, fulgerător
O viaţă roz, iubind, iubit,energic visător
Sau un coşmar
Împins pînă la culme,
Trădător.

Speranţă

Azi m-am simţit iubit,
Lovit de-al său gând trântit
Spunând că sunt al său unic prinţ,
Ce i-a marcat întregul Eu
De-a lungul timpului
Şi numai eu.

Marcat într-un inel de argint
Simbol al veşniciei gând,
Cuprins într-un imens lan de săruturi fine
Pecetluind cum se cuvine
A noastră unică Iubire.

Lupta cu haosul sufletesc

Trântind pe-al său birou visător
O îndrazneaţă idee plină de viaţa,
Sperând să-n frunte sufetul trecător
Şi-a sa dorinţă de non-viaţă.

Sorbind din sticla cosmosului roz
Motivul coşmarului ingerului mort
Văzu privirea sufletului inceţoşată
Pe-a sa podea mereu revoltată.

Trecând spre albul tunel a veşnicei amintire
Tresări o urmă de viaţă, de iubire
Luptând la orizont vestitul tun de lumină
Spre împăcare şi într-o acceptare divină,
Trăind

"Un tot"

Iubind iubirea-n marea dragoste a lor,
Urând dorinţa dorului de dor
Sperând speranţa intâlnirii lor
Visând clădind lacrimi muntoşi în gol.

Tocul amintirilor

Iubesc a sa privire,
Al său zâmbet fluierând
Înţepat în a mea iubire,
Şi-al părului său blând.

Iubesc a sa agendă
şi-al ei miros de el,
Trezit de soarele răsare
şi-al trupului său bel.

Doresc a sa iubire
şi-a sa singură iertare,
Uitată-n depărtare
Plangând spre disperare.

"Secunda trecută"

Mânat de dorul lui orbind
Adorm seara sfios mereu, plangând,
Închipuindu-mi trupul mângâind şi,
Cu-a sa privire cercetând,
Care se vrea într-o clipită sfărâmând
Întregi cete de gânduri munţi,
Ce numai noaptea rar visând,
Te poate scoate-n zare,
Râzând cu-al,
Stejarul dorului meu frant...

Mirajul sufletului

Totul este un joc al minţii, nimic mai mult
Un cristal care se vrea a fi logic
Printr-o tânjeală, iubire, suferinţă şi,
Totodată exaltând în speranţa uitată a amorului propriu.
Un joc lezat, murdar şi plin de stralucirea,
Stralucirea negrei crime albe care,
Se pare a fi urmarită tacit de intrebarea:
Cristalul meu, de ce ţi-ai pierdut a mea lucire?