L-am văzut pe strada mea
Cu-al său păr voios vuia,
Vâjâind spre cafenea
Creţ, buimac, uimit, râdea.
El mereu mă astepta
Să luam acea perdea, care
Pân' la ceruri se-nălţa
Şi pe toată lumea, ea
Ani de ani,
Devotată ca o stea,
Tot globul cuprindea, sfioasă,
Şi starea o schimba.
Astăzi ea îşi scutura, veselă, trăia,
Mai frumos şi siropos
Ca o zmeură , inima îi bucura
Gândul verde îi fugea, sunetul o mângâia,
Colţul gurii radia, de privirea lor,
Zâmbea.
Mâine, azi ieri era, şi ea
Cu toate că îmbătrânea, toamna,
Faţa ei întinerea, primăvara,
Ea pe toţi ne iubea sau,
urlând avertiza,
Că de nu o ocroteam
cât clipi ne spulbera
Şi de viaţă ne lăsa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu